Dakar mai fi...

"Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la” actuala editie a Dakarului, ma cuprinde un sentiment ciudat. O combinatie intre fericire, dezamagire si furie.

Sunt fericit ca Dakarul nu a fost abandonat, ca visul merge mai departe. Sunt dezamagit pentru ca Dakarul a parasit Sahara. Sunt furios pentru ca Dakarul s-a transformat intr-un mare panou publicitar concesionat de EuroSport, intr-o cursa organizata de niste oameni bolnavi.

Din nefericire am fost nevoit sa urmaresc Dakarul prin intermediul transmisiunilor EuroSport. Sa urmaresc Dakarul nu am reusit...am reusit insa sa urmaresc evolutia echipei Volkswagen in cadrul raliului Dakar si evolutia lui Cyril Despres la sectiunea moto. Evolutia altor teamuri a fost un BONUS acordat de Eurosport, in cantitati mici mici mici…sa nu ne pierdem concentrarea (asupra Teamului Volkswagen, evident). In general totul s-a exat pe evolutia echipelor de uzina, echipe care s-au transformat in “echipa de uzina” dupa ce Mitsubishi si BMW aproape ca s-au pierdut din peisaj. Daca n-ar fi abandonat Sainz, as fi crezut ca-i blat!

Astfel din cateva sute de echipaje, am reusit sa urmaresc cam cate pot numara pe degete…degetele de la o singura mana imi sunt suficiente! Restul…cand or avea bugete de publicitate mai mari! Tot in categoria “EuroSport” notam faptul ca singurii romani prezenti la Dakar despre care s-au facut mentiuni au fost cei trei piloti din cadrul echipei Vectra Racing Team. Adevarul ca era greu sa cauti pe Dakar.com “(ROU)” si sa vezi ca…surpriza…erau mai multi. Dar asta e, comentatorul comenteaza, nu se informeaza!

Moto: Marcel Butuza (abandon), Romeo Duicu (loc 62), Emanuel Gyenes (abandon). Auto: Eugen Banciu/Marius Vasai (?) – prezenti si anul trecut la linia de start. Camioane: Razvan Pintilie (loc 16). La acestia se adauga multi altii prezenti in cadrul echipelor de asistenta. Din pacate Team Dakar Romania (Gabi Nicolae/Liviu Stan) nu a putut lua startul in editia Dakar 2009.

Cu EuroSport am terminat, mi-am spus oful, acum sa trecem la organizare. Nu mai are rost sa spun ca din tot raliul probabil s-au facut jumatate din numarul total de km. Ba ca-i ceata, ba ca-i ud, ba ca-i prea lung…si asta de parca probele au cazut dintr-un nor misterios, scrise pe doua placi de piatra, nu au fost puse pe hartie tot de ei, de organizatori! Ce m-a frapat a fost modul bolnav in care a fost gandit traseul pe unele portiuni, traseu cu viraj de 90* in capatul unei pante pe urcare combinat cu un mare hau fara parapet, santuri si super gauroaie ramase nesemnalizate pe roadbook… Unul din pilotii ajunsi in haul cu pricina spune: “este un raliu, adevarat, dar sa nu uitam oamenii”. Sainz, din fundul unei gropi, afirma: “It’s not possible!” (“Nu se poate asa ceva!”).

Asadar… nu este posibil sa iti bati joc, sa te joci cu viata unor oameni doar de dragul spectacolului! Imaginile in care pilotul spaniol atentioneaza in ultima clipa echipajul Mitsubishi (J.Roma) spun totul! Dakarul s-a transformat intr-o cursa ce urmareste un traseu mult prea precis si un scop mult prea fad: publicul/spectacolul/audienta…banul!

In 1977 Thierry Sabine si-a promis ca va aduce cat mai multi oameni in oceanul de nisip pentru o aventura unica. Aventura Dakar - “O incercare pentru cei ce pornesc, un vis pentru cei ce raman in urma”. Acum in 2009 nisipul s-a pierdut…dar s-a pierdut si aventura.